Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, reamintesc faptul ca DNM este o terapie manuala , mai exact ca este aplicata de terapeut direct pe pielea pacientului pentru a trata o durere resimtita de acesta.  Nicio durere nu ajunge sa fie resimtita in corp altfel decat prin intermediul nervilor, de aceea spunem ca durerea este un fenomen pur neurologic. Modul in care putem incerca sa ajutam un pacient ca terapeuti manuali este unul singur: actionand din exteriorul corpului, deci de la nivelul pielii. DermoNeuroModulare este numele acestei tehnici, deoarece ,,dermo” se refera la piele, ,,neuro” la nervi, iar modulare la schimbarea starii de fapt cu care avem de a face, adica durerea. Avand in fata un pacient ,un practician DNM nu va mai vedea la acesta biomecanica, asimetria formei, a posturii sau slabiciunea altfel decat ca reactii de aparare ale sistemului nervos, care reactioneaza activand perceptia durerii.  Durerea este un semnal, un mijloc de aparare, nu un defect al organismului.

Dar nu orice fel de durere va putea fi tratata prin DNM, de aceea terapeutul va trebui sa fie atent si sa faca o distinctie clara intre dureri de tip visceral sau cronic (consecutive unei fibromialgii, migrenelor, SPM, etc) si dureri de natura musculoscheletala sau pe care pacientul le resimte in anumite conditii posturale ori la mobilizarea corpului, caci doar cele din urma vor putea fi tratate cu ajutorul acestei tehnici.

Obiectivul principal al DNM este acela de a reduce durerea care impiedica miscarea, mobilizand nervii, dandu-le mai mult spatiu pentru a aluneca liberi, inlaturand compresiunile, incat sa li se permita o mai buna vascularizare si un mai bun drenaj. Acest lucru e posibil lucrand la nivelul pielii.

In general nervii periferici ajung sa nu mai functioneze corect din lipsa de miscare, din exces de miscare, ca urmare a unor miscari bruste sau gresite, ca urmare a unor nevrite, etc. Exista 72 de KM de nervi periferici in corpul uman. Mobilizandu-i de o maniera strategica si terapeutica, ii putem ajuta sa ramana sanatosi din punct de vedere bilologic si fiziologic. Un nerv sanatos, bine hranit si bine drenat , gratie miscarii variate si adecvate, nu va contribui la dezvoltarea durerii. Dimpotriva, un nerv lezat , blocat in tunelul sau, comprimat sau prea intins, din diverse motive -lipsa de miscare, miscari repetitive, o trauma veche, etc – va avea de suferit, iar suferinta lui se va exprima prin durere.

Nervii sunt constituiti ca niste lungi pereti cilindrici care protejeaza neuronii. Transportul sangelui prin fine vase sanguine regionale inspre si dinspre nervi (pentru a-i hrani sau drena), se poate dovedi o operatie delicata si periculoasa, din cauza ca structurile vasculare risca sa se regaseasca tractate intr-o directie diferita de cea a nervului pe care il deservesc. Daca un nerv nu mai primeste aportul de sange de care are nevoie din cauza unei tensiuni mecanice , care atinge vasele de sange ce-l hranesc sau il dreneaza, propriul sau sistem de inervare nociceptiva se poate activa.

Cea mai frecventa manifestare a disfunctionalitatii nervilor este sindromul de canal (sau de tunel), aproape oricine a auzit de sindromul de tunel carpian. Numai ca acest sindrom de canal(tunel) se poate produce oriunde in corp, nu doar in zona mainii si a antebratului. Tunelul comprimat sau intins al unui nerv devine o amenintare pentru neuronii pe care-i contine , iar neuronii situati in peretii nervului semnaleaza pericolul.Cauzele pot fi medicale, metabolice, hormonale sau nonmedicale – miscari gresite, traumatisme (chiar minore), prea multa sau prea putina miscare, miscari repetitive, etc.

Orice terapeut manual cu o activitate bogata s-a confruntat la un moment dat cu situatii in care un pacient relateaza despre o durere care apare in anumite configuratii posturale, sau doar la anumite miscari, ori chiar dureri continue intr-un loc anume , pe care nu le-ai putea lega de vreo patologie si care, aparent, nu au justificare, incat e greu sa te gandesti la vreo procedura cu care sa poti ajuta persoana respectiva. Cel mai adesea acesti pacienti sunt si complet debusolati dupa ce au facut investigatii medicale in urma carora nu s-a depistat nimic , sau, si mai rau, li s-a spus ca sufera de celebra tulburare neuro-vegetativa ( un fel elegant de a-i spune persoanei ca n-are nimic si totul e in mintea ei, in reactiile ei exagerate la stress, etc. ) De fapt, problema persoanei e una reala, fizica, manifesta ,are legatura cu nervii subcutanati si e, in marea majoritate a cazurilor, usor de tratat – evident, prin DNM.