OSTEOPATIA  RATIONALA

  de dr. Raymond Branly

                             (traducere in limba romana de Luiza Predescu)

Osteopatia a fost o vreme indelungata o metoda de vindecare pur empirica, de competenta vindecatorilor *, apoi a paramedicilor si a catorva medici.

Doar de vreo 20 de ani, medicina stiintifica, admitandu-i eficacitatea, incepe sa se ocupe de ea serios.

Chiar si astazi osteopatia ramane, totusi, foarte obscura pentru cea mai mare parte a contemporanilor nostri.

Ea va trebui sa-si gaseasca locul in sanul unui arsenal terapeutic, fizic, chimic si chirurgical.

Aceasta lucrare n-are nicio pretentie. Ea vrea sa fie un document de fraternitate intelectuala, un aport suplimentar in lupta impotriva bolii

R.B.

(* – termenul francez ,,rebouteux” nu are corespondent complet in limba romana, desemnand persoana care stie sa puna la loc articulatii si sa vindece dureri, mai mult de origine mecanica; am folosit un corespondent partial – acela de ,,vindecatori”).

As vrea mai intai sa ma prezint. Ma numesc Raymond Branly. Sunt de spirit cartezian; am facut, de altfel, studii de matematica inainte sa fac Medicina. Am fost, pe urma, un stralucit student la Medicina, un lucrator indarjit, caci am fost, practic, tot timpul primul in promotia mea. Am obtinut, de altfel, titlul de laureat al Facultatii de Medicina din Lille.

M-am instalat ca medic generalist in 1975 si foarte repede am fost deceptionat de exercitiul practicii mele. Mi-am dat seama ca medicina era, mai ales, o stiinta contemplativa si ca, pe plan terapeutic, chiar daca s-au realizat progrese incontestabile si fantastice, acestea reprezentau destul de putin in raport cu campul imens al domeniului medical. De aceea m-am obisnuit sa spun, la modul anecdotic : medicina e bine, din nefericire exista bolnavi !  In medicina, de altfel, cuvintele vorbesc , adesea, prin ele insele . Nu spunem guerir (a vindeca) – gai rire (ras vesel), tumeur (tumora) – tu meurs (tu mori), morphine (morfina) – mort fine (moarte fina, usoara) ? Cuvantul pacient isi e suficient lui insusi (patient – rabdator dar si pacient ). As vrea sa adaug ca in cuvantul patogenie exista radicalul patauger (a suferi).

Am fost cu atat mai deceptionat pentru ca intr-o zi, a venit sa ma vada la cabinet unul dintre vecinii mei, foarte simpatic, antreprenor in zidarie. Acest domn prezenta un lumbago. Ca toti medicii din Franta si din Navara, i-am prescris arsenalul terapeutic de referinta din epoca: era vorba despre un antiinflamator, un decontracturant muscular si un antalgic. Trei zile mai tarziu, m-a contactat: starea sa se agravase, era intepenit in pat. Am procedat ca si cum as fi stapanit problema si i-am dat acelasi lucru in injectii. Acelasi lucru, bineinteles, pentru ca nu exista si nici astazi nu exista nimic altceva (chiar daca numele medicamentelor s-au schimbat). Doua zile mai tarziu, l-am intalnit in strada. Se plimba vesel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Mandru de munca mea, ma opresc, il interpelez si aflu noutatile:

,, Stii, imi spune el, pentru ca e vorba despre tine, am sa-ti spun : m-au transportat la un vindecator si am iesit un sfert de ora mai tarziu, vindecat “.

Inca un soc. Eu, medic burdusit de diplome, nu eram capabil nici macar sa vindec un lumbago, care fusese vindecat intr-un sfert de ora de un vindecator care n-avea nici macar certificat de studii.

De spirit cartezian fiind, am vrut sa stiu daca aceasta tehnica era reproductibila. Am indrumat deci 10 pacienti catre acest vindecator si am vazut iesind sase sau sapte vindecati sau net ameliorati. Aceasta tehnica era clar reproductibila. Erau deci multe lucruri care nu mi-au fost predate in facultate si , totusi, ce spalare pe creier suferisem !

Ramanand mereu de spirit cartezian, mai degraba decat sa-l  dispretuiesc pe acest vindecator cum o faceau mare parte a confratilor mei deveniti suficienti ( chiar nu vad de ce !), m-am dus la acest vindecator si i-am cerut sa bienvoiasca sa ma-nvete tehnica sa, in conditiile sale; dar a refuzat. Si el isi era suficient lui insusi.

Am cautat atunci o scoala si m-am regasit la Rennes, la Facultatea de Medicina,cu Yvon Lesage, un om de o extrema gentilete. Am mers acolo pentru 3 ani, chiar daca locuiam in Pas de Callais, si am obtinut diploma de manipulari osteo-articulare. Am frecventat apoi GETM al lui Lucien Grumholz, apoi scoala lui Raymond Richard la Lyon. Am invatat chiropractica (tehnica Devenport), am frecventat scoala Sutherland la Saint Ouen si am invatat tehnica Moneyron cu Guy Pointud, succesorul lui Jean Moneyron la Vichy. Am vizitat numerosi osteopati de-a lungul Frantei, vindecatori sau medici. Il amintesc , de asemeni, pe Georges Fournier, veterinar osteopat, care a binevoit sa-mi dezvaluie tehnica sa.

Le multumesc tuturor: m-au ajutat mult.

De altfel, am obtinut, din curiozitate, o diploma in acupunctura si una in homeopatie si am citit, bineinteles, o mare cantitate de lucrari referitoare la osteopatie.

Dupa 1978, am practicat exclusiv osteopatia, mai intai chiropractica pentru 8-9 ani, apoi tehnica Jones cu metoda Wieselfish Giamatteo, pentru 8-9 ani, de asemeni. In sfarsit tehnica Moneyron si metoda Niromathe .

Ansamblul cunostintelor mele si o munca de cercetare indarjita, mi-au permis sa pun la punct metoda Niromathe care optimizeaza foarte net rezultatele deja fabuloase, obtinute cu tehnica Moneyron.

Acesta este ansamblul cunostintelor pe care vreau sa-l expun in aceasta lucrare. Osteopatia a fost pentru mine o revelatie. Ea nu este ezoterica, ci chiar carteziana.  O sa ma straduiesc sa va fac s-o cunoasteti si sper sa va fac sa impartasiti convingerile mele.

EXTRAS  DIN  ZIARUL  ,, VOCEA  NORDULUI “ de duminica, 31 august 2003, rubrica ,,Cu voce tare” (curierul cititorilor) :

Osteopatia, asigurarile sociale si eu

De mai bine de doi ani sufar de dureri foarte puternice care intervin dupa o plimbare, de exemplu. Aceste dureri ma impiedicau sa exercit orice activitate fizica. In doi ani am consultat doi medici generalisti si trei specialisti , fara rezultat. Am consultat, de asemeni, si un profesor universitar, care dupa 10 minute mi-a declarat ca aveam artroza, ceea ce stiam deja de cinci ani! Dupa consultatie, am platit 91,47 euro si aceasta artroza n-avea nimic de-a face cu durerile mele.

In disperare de cauza, am fost sa consult un osteopat, care , dupa ce mi-a pus o intrebare, m-a manipulat pentru 10 minute. Am iesit din cabinetul lui vindecat de o durere pe care o duceam de doi ani !

De unde se poate concluziona : este pacat ca actiunile osteopatilor nu sunt rambursate de asigurarile sociale. Mai mult, este normal ca un osteopat sa poata in 10 minute sa determine originea raului si sa-l vindece, cand eu consultasem numerosi medici ?

Aceasta afacere personala a costat foarte mult asigurarile sociale ( consultatii + kinetoterapie + medicamente), si singura consultatie care n-a fost rambursata a fost aceea a vindecarii !

G.R.  Lille

As vrea sa fac 4 comentarii referitoare la acest articol :

  • Un exemplu n-are nicio valoare stiintifica. Dar nu e vorba deloc de un exemplu sau de un caz izolat. Acest tip de situatie eu, personal, il intalnesc in zece cazuri pe zi, in timpul consultatiilor mele.
  • Autorul n-a precizat ce tip de tehnica a folosit osteopatul. Exista tehnici putin performante cu 20% vindecari. Pacientul putea, foarte bine, sa faca parte din cei 20%.// Exista , de asemeni, tehnici foarte performante, unde nivelul de vindecare se apropie de 80%. // Acest pacient putea, de altfel, sa faca parte din 5% vindecari ( legate de efectul placebo) ale unei tehnici perfect nule.
  • Acest pacient prezenta o artroza si a fost vindecat de artroza sa (cum vom vedea mai departe) .
  • Exista o prapastie fenomenala si suprarealista intre lumea osteopatilor si comunitatea medicala stiintifica. Aceasta prapastie are (dupa o expresie consacrata) nevoie sa fie umpluta. Este, in parte, ratiunea acestei lucrari

Pentru ca o metoda terapeutica sa fie buna , ea trebuie sa fie :

  • EFICIENTA
  • INOFENSIVA ( PRIMUM NON NOCERE )
  • REPETITIVA

        Osteopatia, in particular Metoda Niromathe prezinta aceste criterii .

                   CONSIDERATII  GENERALE 

Osteopatia exista de milenii. Fresce egiptene ne arata gesturi manipulatoare. Ocultata, chiar dispretuita de medicina oficiala, ea a ramas multa vreme apanajul videcatorilor. Reluarea ei, la inceputul secolului trecut de catre medici americani ( Still, Sutherland, Fryman, Magoun, Mitchell, Jones) nu a convins; totusi, in mod obisnuit, tot ce vine din America e frumos ! Abia foarte recent osteopatia tocmai a fost introdusa in programa de invatamant a facultatilor de medicina.

Asta tine de mai multe ratiuni :

Prima ratiune : versantul terapeutic a fost parasit.

 Progresele extraordinare realizate de medicina au fost, in mod esential, pe planul constatarilor. Dezvoltarea biologiei, a geneticii, a imagiisticii medicale este fantastica.

Vedem astazi la RMN anomalii pe care chirurgul nu le vede cu ochiul liber. Asta incepe, de altfel, sa puna cateva probleme: este vorba, cu adevarat, de anomalii ? Se vor dezvolta ele, sau vor ramane in stadiul respectiv? Au ele vreo legatura cu tulburarile functionale prezentate de pacient? Trebuie realizata ablatia? Problemele de ordin functional, se stie, n-au fost intotdeauna rezolvate. La asta se adauga faptul ca fiecare individ este, sub raport functional, diferit de vecinul sau.

Mai ales progresele in domeniul terapeutic n-au urmat progreselor realizate in domeniul cunostintelor si al tehnologiilor.

Cea mai mare parte a diagnosticelor, a etichetelor lipite pe probleme (de sanatate) nu scot la lumina nicio terapeutica specifica adaptata.

Se merge pe luna, dar nu se stie niciodata cum sa vindeca un guturai. Adesea solutia terapeutica (medicala) nu este decat paliativa: surasul artificial pe care-l aduc antidepresivele nu vindeca pacientul.

Ori medicul bun nu este cel care constata, nici macar cel care trateaza, ci acela care vindeca.

Asta imi aminteste de filmul ,,Manon des Sources” in care un batran taran uluit ii raspunde savantului care-i explica inexplicabilul :,, Readuceti-ne apa noastra, o sa ne explicati pe urma”.

A doua ratiune : in imaginea societatii, medicina a devenit mult prea materialista.

Medicina a devenit, la modul extrem, tehnica . Cu justificari certe, foarte adesea. Cum sa depistezi un diabet altfel decat prin biologie? Cum sa depistezi un glaucom fara sa folosesti material medical?

Dar acest aspect materialist se revarsa prea des asupra a ceea ce pare sa fie aberatii:

Un pacient prezinta vertij. I se ia tensiunea si e gasita prea mare. Se atribuie vertijul hipertensiunii arteriale. De fapt vertijul reprezinta un semn functional. Tensiunea arteriala este luata cu un material, un tensiometru si acest material decide ca tensiunea arteriala are valoare de cauzalitate. Totusi am putea sa ne gandim ca vertijul poate sa dea angoasa, angoasa care cauzeaza cresterea tensiunii. Sau chiar ca o a treia cauza favorizeaza ambele simptome. Sau ca cele doua simptome n-au nimic de-a face unul cu altul.

Din ce in ce mai des, sunt introduse tulburarile functionale ale pacientului in constructii intelectuale  in care anomaliile biologice, morfologice, radiologice au valoare de cauzalitate. Un pacient e consultat pentru dureri lombo-sacrale persistente. Bilantul radiologic obiectiveaza o dezaxare rotuliana.  Este ea, cu adevarat, patologica? Este ea, cu adevarat, la originea problemei functionale? Nimeni nu stie, dar e corectata chirurgical . Se reechilibreaza ? Acesta nu era, totusi, motivul consultatiei si pacientul nu ceruse atat de mult .

Ultima constructie intelectuala pe val : osteodensitometria. O pacienta prezinta dureri. Sistematic are dreptul la osteodensitometrie. O decalcifiere (perfect naturala cu varsta ) e pusa in evidenta. Este tratata decalcifierea. Aceasta decalcifiere nu are, totusi, cum vom vedea mai departe, nicio legatura cu durerile. Numeroase persoane osteoporotice nu prezinta, de altfel, nicio durere. Totdeauna, acelasi lucru : aceasta hipertehnologie e omniprezenta .

Dificil, in aceste conditii, sa-ti imaginezi ca o simpla presiune cutanata va permite disparitia simptomelor.

A treia ratiune : Medicina a ajuns progresiv monopolizata de catre chimie.

   Dupa marile descoperiri chimice ale secolului trecut (vaccinuri, penicilina, digitalina, aspirina, antiaritmice, cicatrizante…) descoperiri , fie zis in trecere, fantastice, toata activitatea medicala s-a polarizat pe chinie.  Premiile Nobel in medicina, de altfel, de 20 de ani nu sunt atribuite medicilor in sensul propriu al termenului, ci chimistilor.

Biologia moleculara e omniprezenta. Toata cercetarea medicala este astazi axata pe biologia moleculara. Raspunsul medical  la orice problema este, in mod esential, prescriptia medicamentoasa.

Sectorizarea medicala accentueaza acest fenomen. Ministrul sanatatii si Academia de medicina se ingrijoreaza astazi de acest supraconsum. Acest mod de gandire, orientat evident spre chimie, a franat dezvoltarea terapiilor adiacente.

  A patra ratiune : Medicina s-a normalizat intr-un mod de reflexie ,,analitica” si ceea ce e in afara normelor, e suspect .

  Putem spune azi ca toti cardiologii, pneumologii, dermatologii, endocrinologii, ginecologii… sunt ,,clone” (asta nu are nimic peiorativ), dar trebuie sa recunoastem ca ei fac exact acelasi lucru, de la Lille la Marseille. Aceasta normalizare care e pusa in practica de cateva zeci de ani, tocmai a fost oficializata de RMO. Ea este rezultatul schimburilor. Confruntarea ideilor si armonizarea lor sunt, fara discutie, benefice. Socul ideilor e cel care face lumina. Dar aceasta standardizare, aceasta robotizare devine, in acelasi timp, inchizitoriala. Astazi pacientul poate sa moara cu conditia sa moara dupa reguli . Asta a franat si continua sa franeze dezvoltarea modurilor diferite de a gandi. Ori, in absolut, trebuie sa fii in afara normelor pentru a face o descoperire.

Este, deci, esentiala presiunea pacientilor preluata prin mediatizare, care a permis ecloziunea osteopatiei in medicina. Cautarea economiilor de catre asigurarile sociale, multiplicarea recursurilor medico-legale, constientizarea prescriptiilor medicale excesive trebuiau sa contribuie la dezvoltarea osteopatiei.

              INDICATIILE OSTEOPATIEI

  Mai intai o prima intrebare :

   CUI SE ADRESEAZA OSTEOPATIA ?

             Osteopatia se adreseaza exclusiv :

  • Congestiilor osteo-articulare de origine mecanica si consecintelor lor : dureri, impotenta functionala , fie ele acute sau cronice.
  • Congestiilor viscerale de origine mecanica si consecintelor lor : dureri, tulburari functionale, fie ele acute sau cronice.

Lista indicatiilor e lunga :

Congestii osteo-articulare acute :

  • Cervicalgii (torticolis), dorsalgii, lombalgii (lumbago), sacralgii, coccigodinii.
  • Cefalee, migrene.
  • Sinuzite, dureri faciale.
  • Tendinite, indiferent de localizare.
  • Nevralgii faciale, craniene, cervico-brahiale, toracice, abdominale, sacrale, crurale, sciatice.
  • Periartrite, capsulite, bursite.
  • Calcificari inflamatorii (de exemplu tendinita calcificata a supraspinosului sau a marelui ligament plantar).

Congestii osteo-articulare cronice

Tabloul de mai sus poate fi reluat in integralitate. Cuvantul ,,artroza” isi face intrarea aici ( a se vedea capitolul care-i este consacrat).

Congestii viscerale acute sau cronice de origine mecanica “

 Numeroase faringite, esofagite, gastrite, colite, cistite, congestii hemoroidale, tulburari ginecologice sunt vindecate gratie osteopatiei (a se vedea capitolul care le este consacrat).

 Numeroase tulburari functionale pot beneficia de osteopatie :

Insomnii

Vertij (aproape intotdeauna legat de blocajul primei vertebre cervicale)

Plansul bebelusului care poate suferi si el, chiar daca nu se poate exprima verbal.

La modul global 60-70% din durerile si tulburarile functionale

Sunt de origine mecanica.

Raspund la un tratament osteopatic.

Se vor vindeca cu acesta.

CUM O CONGESTIE VISCERALA SAU OSTEO-ARTICULARA CARE DUREAZA DE 20 DE ANI POATE SA FIE VINDECATA CU UN TRATAMENT OSTEOPATIC ?

Pur si simplu, pentru ca leziunea osteopatica responsabila de aceasta congestie e un fenomen VIU (chiar daca e intretinut de 20 de ani !).

Leziunea osteopatica (L.O.) este un SPASM

SPASM MUSCULAR + TENDINOS + LIGAMENTAR + FASCIAL

 El poate dura   8 zile: cazuri acute : lumbago, torticolis

2 luni : cazuri subacute

10 ani : cazuri cronice ( etichetate ca artroze atunci cand privesc articulatiile.)

Acest spasm poate disparea spontan; multumim lui Dumnezeu, altfel toata lumea ar fi artrozata la toate nivelurile.

Acest spasm poate, de asemeni, sa dispara foarte usor gratie tratamentului osteopatic.

CUI NU SE ADRESEAZA OSTEOPATIA?

Osteopatia nu se adreseaza congestiilor osteoarticulare si viscerale de origine :

Traumatica : fracturi, rupturi.

Infectioasa : infectii bacteriene, virale, micotice si parazitare.

Metabolice : ex.: guta articulara, arterioscleroza, procese trombotice

Tumorale : tumori benigne si maligne

Imuno-alergice , ex.: pliartrita cronica evolutiva, spondilartrita ankilozanta, boli sistemice, alergii.

………………………………………………………………………………………………………………..

Cateva exemple :

A – ARTROZA

Artroza este in mod obisnuit corelata cu uzura, cu modificarile degenerative vizualizate prin radiografie :

  • ciupituri articulare
  • microgeode
  • osteofite

Aceasta uzura este, de fapt, un fenomen natural legat de imbatranire. Aceasta uzura, nu mai mult decat osteoporoza, n-are nicio legatura cu semnele functionale, respectiv cu congestiile, durerile si redorile pe care le prezita pacientul.

Exemple clasice :

  • Domnul X, 60 de ani, se plange de dureri si redori la genunchi. Bilantul radiografic obiectiveaza semne importante de uzura. I se spune ca aceste simptome sunt legate de uzura. El pleaca in vacanta in Provence si durerile ii dispar total pe timpul sejurului. Poate sa alerge, sa mearga fara probleme, sa faca kilometri fara simptome. Ori uzura nu a disparut, totusi. O radiografie facuta pe loc ar fi identica cu cea pe care o avea inainte.

Ce s-a intamplat deci? Datorita climatului, al mediului, spasmele au fost inlaturate. Este ceea ce poate face si osteopatul (cu anumite tehnici, ca si metoda Niromathe). E cat se poate de evident ca nu se vindeca uzura ! Dar sunt facute sa dispara durerile si redorile. Pacientul nu cere nimic in plus.

2 – Domnul Y, 75 de ani, prezinta radiografii dezastruoase: e  ,,plin de artroza”. Totusi nu simte nicio durere si alearga ca un iepure.

3 – Domnul Z prezinta manifestari de tip artrozic. Totusi radiografiile sunt  absolut normale.

Nu exista , efectiv, nicio corelatie intre , pe de o parte, semnele radiografice de osteoporoza sau artroza si, pe de alta parte, durerile si redorile prezentate de pacient.

Durerea e ceva ,, viu “. Nu este o entitate morfologica .

Durerea mecanica e un spasm .

Un spasm muscular, ligamentar si fascial. Un spasm persistent.

Uzura, dimpotriva, e un fenomen natural, asimptomatic .

 B – Sinuzitele, otitele ( acute, subacute si cronice)

             De 8 ori din 10, ele sunt secundare unui blocaj al oaselor craniului si ale fetei. Asa cum vom vedea mai departe, oasele se mobilizeaza cu respiratia, nu doar coastele, ci toate oasele, in particular oasele cutiei craniene.

Blocajul antreneaza o imobilizare a oaselor craniului. Aceasta imobilizare antreneaza, la randul ei, o congestie locala: conductele de evacuare (trompa lui Eustache , canalele sinuzale) se congestioneaza. Cavitatile nu mai sunt drenate. Putem eticheta aceasta situatie :

  • Cefalee, daca ea priveste sfenoidul sau oasele boltei craniene
  • Sinuzita, daca ea priveste oasele proprii nasului, etmoidul si maxilarul.
  • Otita, daca ea priveste vomerul , stanca temporalului si sfenoidul.

Aceasta congestie poate favoriza secundar o dezvoltare bacteriana, virala sau micotica, dar aceasta nu este la originea tulburarii. Originea este blocajul.

Eu tratez sistematic otite, sinuzite, cefalee … cu degetele mele… cu rezultate spectaculare.

Aceeasi schema se poate aplica micului bazin. Adesea, dupa ce am tratat o lombalgie, pacientii semnaleaza o disparitie a hemoroizilor sau a cistitelor recidivante.

Exista, desigur, autentice sinuzite, cistite, otite legate de o infectie virala sau bacteriana, de o patologie imuno-alergica, de o patologie tumorala. Este rolul medicului sa puna un diagnostic. Dar nu e mai putin adevarat ca originea mecanica reprezinta cauza majora; cu atat mai mult cand tulburarile sunt cronice sau recidivante.

C – DURERILE  VISCERALE

 Faringitele, esofagitele, gastritele, enteritele, colitele, cistitele… pot avea o origine infectioasa, imuno-alergica, psihica, metabolica, tumorala.

Adesea, totusi, mai ales cand sunt cronice sau recidivante, ele nu sunt decat reflectarea unei compresii a nervilor trofici, rahidieni sau cranieni.

Blocajul rahidian sau cranian e responsabil de o nevralgie care genereaza o congestie viscerala. Este inca o data rolul medicului de a pune un diagnostic si de a face distinctia intre ce este mecanic si ce nu este.

E de la sine inteles ca tratamentul osteopatic ar trebui sa fie sistematic intreprins in cazul leziunilor cronice sau recidivante.

D – HERNIA DE DISC

Aparitia, o data cu varsta, a herniilor discale este un fenomen natural, legat de imbatranire.

Imbatranind, pierdem cativa milimetri. Cu varsta, platourile vertebrale se apropie. Discul intervertebral se largeste si face, in mod natural, o revarsare , debordand de o parte si de alta .

Trei sferturi dintre pacientii de peste 60 de ani prezinta hernii de disc fara simptomatologie functionala rahidiana.

Invers, numerosi pacienti prezinta o simptomatologie rahidiana, fara hernie de disc.

Aici, inca, aspectul radiografic nu are nicio legatura cu simptomatologia functionala. Spasmul, o data produs, este la originea blocajului care genereaza dureri si impotenta functionala sau la originea herniei de disc care apare, sau care se mareste.

Inlaturarea spasmului reduce hernia de disc la starea ei anterioara si face sa dispara simptomatologia.

(   voi continua traducerea cat de curand )