Tags

, , , ,

Numele meu e Alexandra Predescu. si vreau sa relatez o situatie la care am asistat, pentru ca asa ceva merita a fi cunoscut. Este vorba despre bunica mea in varsta de 83 de ani.  Cu 3 saptamani in urma, ea a suferit o lovitura foarte puternica la spate, dupa ce a alunecat si a cazut pe gresia din baie. Dintr- o persoana care mergea singura, fara a avea nevoie de ajutorul altcuiva, ajunsese in punctul in care nici nu se mai putea ridica din pat fara ajutor, si, mai ales, fara un efort dureros.

A doua zi era programata sa se interneze in spital pentru o alta problema si am crezut cu totii ca acolo se va rezolva si problema cu spatele. Nu a fost deloc asa ; dupa zece zile problema pentru care fusese internata s-a remediat, dar durerea de spate care, practic, o imobiliza- nu ! I s-au facut radiografii care aratau ca nu este niciun os rupt sau fisurat, i s-au administrat antiinflamatorii si antalgice . A venit acasa simtindu-se chiar mai rau decat inainte sa plece, mergea foarte greu, sprijinita in baston, dar chiar si asa, nu putea sa nu ofteze de durere la fiecare pas.Calmantele aveau doar efect temporar, problema era la fel de grava, sau chiar mai grava de la o zi la alta.

Intamplarea face ca Luiza Predescu este matusa mea, iar persoana despre care vorbesc este chiar mama ei. Asa ca, afland de aceasta situatie,la trei zile de la externare a venit la noi (la 100 de km de Bucuresti) ca sa rezolve problema.Ne asteptam cu totii sa lucreze o sedinta de terapie Bowen, fiind familiarizati sa ne ajute astfel, atunci cand vreunul din noi are nevoie de ajutor.

Cand a vazut , insa , starea in care era bunica, a apreciat ca este mult prea grav si a ales sa lucreze ceva ce invatase de curand, in Franta : metoda Niromathe. Si eu si mama mea am asistat la aceasta sedinta de terapie , destul de diferita de tehnica Bowen, mult mai complexa si mai intensa (cel putin ca demers lucrativ pentru terapeut ). Dupa aproximativ 10 minute, bunica deja se putea aseza sau ridica de pe scaun, fara sa mai geama de durere, iar dupa alte 5-10 minute sedinta Niromathe s-a incheiat. Bunica putea merge din nou, fara sprijinul nimanui ; a vrut sa ia bastonul ( de frica, sau din obisnuinta) dar matusa mea n-a lasat-o sa-l ia, asa ca a fost nevoita sa mearga normal si sa descopere uimita ca poate face asta . Intrebata daca mai exista vreo durere, a spus ca nu mai simte decat o jena intr-un punct din zona lombara stanga, asa ca matusa mea a mai lucrat putin exact in acel loc . Asa ca in acea zi, bunica a stat cu noi toti la masa si s-a bucurat de noua ei viata fara dureri , dupa aproape doua saptamani de chin. Se putea aseza sau ridica de pe scaun fara dureri , desi toti ne uitam la ea , asteptand un oftat, un geamat, o grimasa, ceva . Nimic !  Ba chiar a iesit si la plimbare prin curte, minunandu-se de ea insasi.

Daca mi-ar fi povestit cineva asa ceva, n-as fi crezut ca e posibil, dar toata intamplarea cu sedinta Niromathe s-a petrecut sub ochii mei si ai mamei mele. Probabil ca n-o fi tocmai ,,profi” ca o astfel de marturie sa vina de la cineva din familie, dar eu cred ca si cei din familie avem dreptul sa apreciem un profesionist atunci cand il vedem la lucru si, mai ales, atunci cand munca lui ne reda sanatatea. Au trecut cinci zile de cand bunica mea se simte perfect.  Am toate motivele sa recomand metoda Niromathe si pe singurul terapeut roman care o practica .

Alexandra Predescu – tel. 0727 498 729

3 noiembrie 2017