Hernia de disc în abordarea terapiei Bowen
Una dintre cele mai temute afecțiuni ale coloanei vertebrale este hernia de disc, nu atât prin gradul de periculozitate pe care l-ar presupune (căci nu e o problemă cu risc vital) , cât din cauza disconfortului care poate merge de la dureri moderate, până la dureri severe care coboară pe picioare sau pe brațe în funcție de localizarea discului implicat. Cel mai adesea o hernie de disc se produce în zone flexibile ale coloanei vertebrale,adică la nivel cervical sau lombar și mai rar în zona toracică. Ca simptome , cele date de o hernie de disc lombară sunt cele mai supărătoare și, ca atare, acest tip de hernie de disc se regăsește cel mai des în cabinetele de terapie Bowen.
Discul intervertebral e o formațiune anatomică rotunjită și plată, formată din țesut cartilaginos, care reunește vertebrele și are rol de amortizor. Exteriorul discului este format dintr-un inel rezistent din țesut fibros, ce aderă la vertebre, conferind stabilitate coloanei vertebrale; partea centrală a discului (numită nucleu pulpos) este gelatinoasă și elastică, compusă dintr-un lichid foarte vâscos sub presiune, cu rol de a absorbi și a repartiza șocurile, dar și de a asigura flexibilitate coloanei vertebrale. O hernie de disc apare atunci când inelul fibros, care menține discul între două vertebre,se fisurează sau chiar se rupe, permițând nucleului pulpos să alunece în afara, rezultatul fiind hernierea acestui nucleu înspre canalul spinal, comprimând deci rădăcini nervoase sau chiar măduva spinării.
Există diferite grade de gravitate ale herniei de disc, în funcție de nivelul la care s-a produs,locul în care este fisurat sau rupt inelul fibros și elementele anatomice pe care le comprimă sau doar le atinge nucleul pulpos herniat. De aceea și traseul și intensitatea durerii vor fi diferite, ca și posibilele daune la nivel neurologic.
Tratamentul clasic al herniei de disc este cel medicamentos , prin fizioterapie, sau, în cazuri foarte grave, prin intervenție chirurgicală.Bolnavii care apelează la terapia Bowen pentru a rezolva o hernie de disc (în principal hernia de disc lombară) sunt, de obicei , aceia care nu au reușit mare lucru cu medicamentele sau cu fizioterapia sau, mai rar, cei care refuză intervenția chirurgicală.
În terapia Bowen există mai multe proceduri care se pot adresa acestei afecțiuni, terapeutul orientându-se în alegerea lor în funcție de cum descrie bolnavul traseul durerii și ce alte simptome acuză (amorțeli, furnicături, senzații de rece sau de presiune în diverse locuri pe traiectul nervilor sau al musculaturii tensionate). Este limpede că în cadrul unei ședințe de terapie Bowen perspectiva e complet diferită de cea a medicinii alopate, întrucât corpul este privit constant ca un întreg, iar când bolnavul descrie acest traseu al durerii, terapeutul are deja imaginea celorlalte structuri care nu mai funcționează corect și nu-i mai permit corpului să rezolve problema apărută. Acest lucru e foarte important în viziunea terapiei Bowen care consideră corpul ca adevăratul ,,medic” , rolul terapeutului fiind doar acela de a discerne corect ce anume împiedică corpul să rămână eficient în acțiunea de a repara diverse defecte funcționale,la ce nivel există blocaje și cum se poate acționa pentru îndepărtarea lor, încât acțiunea de autovindecare a corpului să redevină eficientă.
La prima vedere poate părea o afirmație ușor fantezistă , dar știm cu toții că mecanismele de autovindecare ale corpului există și funcționează, altfel am muri și de pe urma unei banale zgârieturi sau dintr-o simplă răceală. De fapt, chiar și herniile de disc ușoare sau moderate se ,,repară” singure cam în două săptămâni, dacă bolnavul își ascultă corpul și îi respectă cerințele formulate foarte clar prin… durere. Mai exact, dacă bolnavul evită mișcările care provoacă durere( pentru că acea durere ,,vorbește” despre restricții , despre ce nu mai are voie să facă pentru a-i da corpului răgazul să rezolve problema)timpul recuperării s-ar scurta considerabil.Din nefericire, multe persoane sunt sfătuite greșit să înceapă diverse exerciții care să le consolideze musculatura spatelui exact în momentul cel mai nepotrivit,când asta nu le poate face decât și mai mult rău; alții pur și simplu ignoră semnalele, agravându-și simptomele. Astfel, structurile afectate de hernierea nucleului pulpos devin deosebit de sensibile și corpul chiar ajunge la o poziție vicioasă ca să le protejeze și să poată permite retragerea acestui nucleu în interiorul inelului fibros. De cele mai multe ori un bolnav în criză arată ca și cum ar avea o scolioză, deși nu are, dar toată musculatura spatelui se contractă împiedicându-l să mai facă acele mișcări care ar leza și mai grav structurile afectate deja; este modul în care corpul încearcă să se protejeze până la repararea defectului și uneori reușește, alteori nu. Dacă ținem cont și de faptul că există un țesut ceva mai subtil care le îmbracă pe toate celelalte și chiar pe componentele lor într-o formă continuă – mă refer la fascie – atunci devine mai ușor de înțeles de ce o problemă apărută într-o anumită parte a corpului determină mobilizarea lui în toate zonele învecinate pentru a participa la rezolvarea problemei. În aceeași ordine de idei, un tratament prin ședințe de terapie Bowen se va adresa exact acestor zone, eliminând tensiunile apărute la nivelul fasciei , astfel încât ea să redevină la funcționalitatea normală și să restabilească parametrii optimi ai autovindecării. Mișcările care se execută în cursul procedurilor specifice unei ședințe de terapie Bowen sunt deosebit de precise și au o ordine prestabilită, absolut nimic nu e la întâmplare ; nici pauzele dintre mișcări nu sunt întâmplătoare, ele au rolul de a-i permite corpului să preia mesajele transmise la nivelul fasciei și să inițieze starea de relaxare a țesuturilor, singura stare deosebit de benefică în care corpul lucrează la propriu pentru propria lui vindecare. De altfel, un bolnav care vine pentru prima dată în contact cu terapia Bowen crede că expresia ,,corpul lucrează” este un fel de metaforă. În momentul în care începe să simtă diverse senzații care vin și pleacă în diverse locuri prin corp, începe să înțeleagă că terapia Bowen nu folosește metafore, ci un altfel de înțelegere a corpului uman . Sunt destul de numeroase cazurile în care un astfel de bolnav se prezintă cu simptome insuportabile și pleacă chiar după prima ședință mirat că se simte mai bine, încât uneori chiar dă telefon câteva ore mai târziu ca să întrebe dacă e normal să se simtă mai bine așa de repede, multora le pare pur și simplu inexplicabil că, după multe zile de suferință și multe calmante,lucrurile să se rezolve atât de simplu. În următoarele ședințe procedurile sunt alese în funcție de evoluția bolnavului până la nivelul în care acesta apreciază că a dispărut orice disconfort, sau până când terapeutul apreciază că ameliorările obținute reprezintă maximul din ce se poate obține în situația dată(este cazul celor care refuză intervenția chirurgicală sau, din păcate, al celor care au suferit deja o intervenție cu rezultate modeste).
Sigur că există și cazuri deosebit de grave în hernia de disc, unde terapia Bowen poate aduce doar ameliorări, dar comparativ cu situațiile în care bolnavul aproape că nu mai poate merge de durere, ele sunt foarte importante. Indiferent care este nivelul de satisfacție al bolnavului cu hernie de disc în urma ședințelor de terapie Bowen, chiar și în cazul în care e recuperat complet, el va trebui să respecte anumite reguli, exact așa cum le explică terapeuții, pentru a nu-și provoca singur recăderi, așadar e bine să respecte indicațiile referitoare la conduita zilnică- evitarea posturilor greșite, a eforturilor fizice prea mari, a sedentarismului, corectarea greutății corporale acolo unde e cazul, efectuarea unor exerciții fizice pentru fortificarea musculaturii.