Mă numesc Amalia N.și am 38 de ani. De aproximativ 3 ani mă confruntam cu probleme cervicale și, ocazional, de umăr drept , pentru care am făcut cam tot ce avea de oferit medicina alopată, cu rezultate mediocre, uneori chiar cu agravări ale problemelor – în cazul kinetoterapiei. Absolut întâmplător am aflat despre cabinetul de terapie Bowen al doamnei Luiza Predescu – eram în concediu în Grecia și, într-un restaurant, la o masă alăturată, o doamnă din grupul nostru de români, îi povestea alteia cum și-a rezolvat problemele cu dureri cervicale și lombare, așa că am tras cu urechea. Știu, nu e frumos, dar uneori e foarte sănătos, credeți-mă ! Am reținut numele terapiei și al doamnei Predescu, apoi am găsit-o pe internet, m-am informat și am contactat-o imediat ce m-am intors în țară. Mărturisesc că n-am fost prea impresionată de prima întâlnire cu doamna Predescu, mi s-a părut o fire cam rece, perfect corectă profesional, dar cu întrebări precise și fără zâmbet ! Ca toată lumea în zilele noastre, suferisem și eu mega spălarea pe creier cu nevoia de empatie, dar mi-a trecut destul de repede când mi-am dat seama că doamna preferă să-și facă treaba cu atenție și seriozitate și că zâmbetul artificial lipit ca o mască de față e ultima ei preocupare, având în vedere ce are pe cap. Acum, când știu cu ce probleme vin oamenii la dânsa, îi înțeleg perfect atitudinea și mă uimește că poate avea răbdare și înțelegere cu toți.
Prima ședință a început cu o mare surpriză – doamna a găsit soluția să mă ajute să stau cu fața în jos pe masa de masaj, fără să înțepenesc sau să mor de durere. Doar s-a uitat cu atenție la corpul meu în poziție verticală și a știut dintr-o privire de ce am nevoie în poziția orizontală. I-am zis eu că nu pot sta cu fața în jos, dar mi-a zis scurt : ,, O să vă fac eu să puteți, întindeți-vă ! “ Și m-a făcut să pot, cu niste prosoape împăturite, puse pe unde trebuia, cu mișcări precise, sigure, cine știe de câte ori mai făcuse asta și câți oameni speriați și plini de durere mai văzuse până la mine … Să mai spun că în timpul primei ședințe am și ațipit de câteva ori ?
N-o s-o lungesc prea mult cu mărturia asta , chestia e că în cinci ședințe eram incomparabil mai bine și că am învățat , ca la școală, o grămadă de lucruri importante, ca să nu mai recidivez. Doamna Predescu, înainte de a deveni terapeut Bowen, a fost profesoară, dar să știți că mai este și acum – una rea, dar buna ! Una care îți bagă mințile în cap, pe repede înainte, te face să pricepi cum îți funcționează corpul și cum să nu-l mai faci praf și să crezi că se repară totul cu pastile, indiferent câte prostii faci de-a lungul timpului. Acum sunt bine, știu ce am de făcut, știu ce nu mai am voie să fac, dar tot merg la terapie, pentru că am descoperit că pot fi mai bine și cu somnul, și cu emoțiile, și cu rezistența la stres, și din punct de vedere hormonal, ca să nu mai spun că nu e zi în care să merg la terapie și în care să nu aflu ceva folositor … am mai zis că mă pricep să trag cu urechea, nu ?
Deci, mă opresc aici, nu înainte de a-i mulțumi doamnei Predescu pentru starea mea actuală de sănătate (la care nici nu mai visam) pentru tot ce știe și poate să facă pentru oameni, dar , mai ales, pentru că în locul zâmbetului artificial, a ales calea grea a seriozității și a profesionalismului, a grijii adevărate pentru cei care îi cer ajutorul. Un om autentic. Mulțumesc, DOAMNĂ !
P.S. – Și să știți ca doamna Predescu mai și zâmbește uneori, rar și cu motive reale, de vreo două ori am vazut-o chiar și râzând. În ambele cazuri, pacienții erau copii .
Amalia N. tel (omis datorita reglementarilor GDPR)
26 noiembrie 2023