Mă numesc Andra C. și am 33 de ani. Am ajuns la cabinetul de terapie Bowen al doamnei terapeut Luiza Predescu, la sfatul unei colege de serviciu, care a insistat cel puțin o lună să iau această decizie. Motivul era simplu, nu mai aveam zile normale, în care să nu fiu ba înțepenită de mijloc, ba amorțită de la antiinflamatoare, ba agitată maxim de la un atac de panică, practic eram dărâmată în multe feluri și incapabilă să mai gândesc încotro s-o iau. Când faci tot felul de investigații, vezi doctori de parcă ți-ai făcut un hobby din asta, iei pastile în neștire (recomandate de doctori, desigur) , mergi la kineto, la fizio, la psihoterapeut și totul e degeaba, e greu să te mai convingă cineva să mergi la un terapeut care le rezolvă el pe toate.
Deci am ajuns la terapie Bowen, doar ca să nu mă cert eu pe mine că n-am făcut-o și pe asta. La prima ședință mi-a venit să mă ridic de pe scaun și să plec de vreo trei ori, înainte să înceapă doamna Predescu să lucreze pe mine, pentru că mi se părea că e mai rău ca la doctor – punea tot felul de întrebări ca să-mi întocmească fișa, apoi a vrut să vadă și RMN-ul , să știe ce medicamente iau, etc. Recunosc, nu mă obosisem să intru pe site-ul doamnei, nu știam nimic despre terapie și mă așteptam să fie ceva cu energii .Acum știu ce așteptări nerealiste aveam și mă bucur că doamna nu mi-a luat în seamă atitudinea cam ostilă, total nejustificată. Mi-a explicat în ce constă terapia, dar nu eram prea atentă, pentru că deja ma simțeam aiurea, dându-mi seama că am venit la cabinetul de terapie cu toate nemulțumirile mele adunate în aproape un an de suferință fizică și psihică.
Mi-a lucrat apoi prima ședință de terapie – echilibrare generală. Am întrebat-o, înainte să înceapă, dacă asta e pentru durerile de spate și mi-a zis că nu, dar că preferă să înceapă așa, pentru că eu fac și atacuri de panică și că are nevoie să devin ceva mai calmă, înainte să lucreze pentru herniile și protruziile mele discale. I-am zis că pe mine mă interesează mai mult durerile, iar dumneaei mi-a replicat, textual : ,, Haideți să nu inversăm rolurile, dați-mi voie să rămân eu terapeutul și dvs. pacientul, va asigur că e spre binele dvs.” Suna cam dur, dar a fost prima dată cand am văzut-o pe doamna terapeut zâmbind. Era un zâmbet trist și a fost momentul cand mi-am dat seama că știe prin ce trec, că știe ce face și că nu cântă cum i se comandă pentru bani. Doamna Predescu nu e medic, ci terapeut Bowen, știm cu toții si sigur știe și dânsa că avem cu toții tendința să îi considerăm pe terapeuți mai puțin competenți decât pe medici. Dânsa lucrează de mulți ani și cred că s-a obișnuit deja să fie tratată cu neîncredere de unii ca mine, care ajung la prima ședință cu bagajul lor de dureri și nemulțumiri adunate prin tot felul de locuri pe unde și-au căutat sănătatea.
A urmat ședința propriu zisă, nici măcar nu eram în stare să stau întinsă cu fața în jos pe masa de masaj, din cauza durerii, dar a găsit imediat soluția ca să mă simt confortabil. Nu i-am spus eu doamnei Predescu că ma doare, m-a întrebat dumneaei dacă sunt bine, sau am dureri și a luat imediat măsuri ca să mă simt bine. Nu doar atât, mi-a și explicat de ce soluția găsită de dânsa mă ajută, adică ce se întâmpla la nivelul nervilor, încât o chestie simplă îmi anula durerea. În cele 5 minute de pauză care se lasă după prima mișcare m-am chinuit să nu plâng, pentru că mi se umpluseră ochii de lacrimi. În aproape un an cât umblasem pe la tot felul de cabinete, și doctori, și tot felul de profesioniști în sănătate, nu se găsise nimeni să-mi explice și mie un lucru atât de simplu, ca să pot și eu să dorm noaptea, fără să mă întorc pe toate părțile de durere. Îmi venea să plâng de ciudă și de mila mea.
După ședință au urmat multe recomandări de multe feluri. Ca să înțeleg de ce trebuie să respect recomandările referitoare la postură, poziția de stat pe scaun, sau de somn, mi-a ținut un curs rapid de anatomie a coloanei vertebrale cu atlasul de anatomie în față. Atunci am înțeles că această doamnă terapeut e , înainte de orice, OM și că îi pasă de pacienții ei cu adevărat. Până la dumneaei primisem doar pastile și trimiteri la kinetoterapie sau la fizioterapie, de unde mă alesesem cu dureri mai mari sau cu nimic. De data aceasta, un om îmi explica ce e aia o hernie, cum apare, de ce, care e sursa durerii, cum se transmite durerea, totul devenea logic, clar, recomandările aveau sens, inclusiv recomandarea că trebuie să le respect, și că terapia trebuie să fie o muncă de echipă, altfel nu ajungem nicăieri.
Nu o să descriu tot ce a urmat, pas cu pas, aș scrie un roman, o să spun doar că după doar 4 proceduri țintite pe durerile mele lombare, am redevenit funcțională, și după alte șase ședințe în care au fost lucrate alternativ 3 proceduri diferite, am scăpat și de atacurile de panică. Nu mai iau medicamente de niciun fel, mi-am modificat stilul de viață (dar nu dramatic ) respect recomandările și mă simt în siguranță . Întâlnirea cu doamna terapeut Luiza Predescu mi-a schimbat viața în bine și pot spune că e adevărat că OMUL SFINȚEȘTE LOCUL . Nu am văzut pe nimeni până la dumeaei făcând lucruri atât de benefice cu un aer firesc, de normalitate, fără cea mai mica urmă de superioritate, pur și simplu ca de la om la om, ca și cum ar face cea mai banală meserie din lume. Și nu știu pe nimeni atât de dispus să-ți explice lucruri în materie de sănătate la modul logic, clar, încât să le înțelegi imediat.
Mai am de spus atât : doamna Luiza, eu sunt economist, nu scriitoare, am scris și rescris mărturia asta câteva zile, din cel mai profund respect pentru dvs., ca să iasă un text adevărat cu ce m-a marcat pe mine mai mult. Dar nu am cum să vă spun cât vă sunt de recunoscătoare pentru că m-ați scăpat dintr-un coșmar, care nu credeam că se mai termină vreodată. Mi-ați redat viața de om normal, nu doar mie, ci și familiei mele, de care nu mă mai puteam ocupa. Vă muțumesc din tot sufletul meu !
Andra C. – tel (omis datorita reglementarilor GDPR)
14.09. 2025.